România se află din nou sub presiunea Comisiei Europene din cauza întârzierilor semnificative în atingerea țintelor de reciclare a ambalajelor. Deficiențele structurale din sistemul de colectare, lipsa capacităților de reciclare și implementarea neuniformă a responsabilității extinse a producătorului (EPR) riscă să atragă sancțiuni financiare consistente.

Potrivit datelor analizate la nivel european, România continuă să se situeze sub media UE în ceea ce privește reciclarea ambalajelor din plastic, hârtie-carton, metal și sticlă. Deși legislația a fost transpusă formal, aplicarea practică rămâne deficitară, în special în zona colectării separate și a trasabilității reale a deșeurilor.
Una dintre problemele majore semnalate este diferența dintre cantitățile raportate și cele efectiv reciclate, fenomen care creează distorsiuni în piață și penalizează operatorii corecți. În paralel, investițiile în infrastructură de reciclare avansează lent, iar multe proiecte sunt întârziate de blocaje administrative sau lipsa finanțării.
Pentru industrie, riscul este dublu: pe de o parte, posibile penalități aplicate statului român, iar pe de altă parte, presiuni suplimentare asupra producătorilor și reciclatorilor prin costuri mai mari, controale sporite și modificări legislative rapide, greu de absorbit operațional.
În contextul noilor obiective UE pentru 2025–2030, fără accelerarea investițiilor și o reformă reală a sistemului de colectare, România riscă să rămână un punct vulnerabil pe harta europeană a economiei circulare.