The 15 European standards move the discussion from “recyclable material” towards sortability, compatibility with real recycling processes and evaluation of the output.
In 2026, the EN 18120 family provided the European plastic packaging industry with a common technical framework for Design for Recycling. The significance goes beyond the publication of another series of standards: the statement “this packaging is recyclable” is increasingly being replaced by a much more concrete question — can we demonstrate that the packaging can be sorted, processed and turned into usable recycled material?
Cele 15 standarde europene mută discuția de la „material reciclabil” la sortabilitate, compatibilitate cu procesele reale de reciclare și evaluarea rezultatului.
În 2026, familia EN 18120 a adus industriei europene a ambalajelor din plastic un cadru tehnic comun pentru Design for Recycling. Miza este mai mare decât apariția unei noi serii de standarde: afirmația „ambalajul este reciclabil” începe să fie înlocuită de o întrebare mult mai concretă — putem demonstra că ambalajul poate fi sortat, procesat și transformat într-un material reciclat utilizabil?
A draft implementing regulation, formally notified to the WTO on 6 August 2026, would for the first time set common rules, valid across all Member States, for the moment at which recycled plastic legally ceases to be waste
- The European Commission notified the WTO, on 6 August 2026, of a draft implementing regulation on End-of-Waste (EoW) criteria for plastic waste, based on Article 6(2) of the Waste Framework Directive 2008/98/EC.
- The WTO comment deadline is 20 September 2026. The regulation is NOT adopted and NOT in force.
- The scope covers thermoplastic polymers and blends of thermoplastic polymers, "regardless of polymer type", with PE, PET, PP, PS and PVC explicitly named as examples in a recital of the draft.
- Only mechanical recycling and solvent-based recycling are covered. Pyrolysis and other chemical recycling technologies remain, for now, outside the scope.
- The draft confirms a threshold of below 1.9% foreign material, calculated on the moisture-free weight of the recycled plastic – the figure circulating in the market is correct, according to the official text.
- External verification of the quality management system every three years, by an accredited conformity assessment body or an environmental verifier, is also confirmed.
- The chapter on importers is among the strictest in the draft: if a supplier in a third country lacks a properly verified quality management system, the imported material is treated, legally, as waste, not as a product.
- Achieving End-of-Waste status does not automatically equate to eligibility for food contact; decontamination and compliance with the specific legislation on food-contact materials are additionally required.
Comisia Europeană propune primele criterii armonizate la nivelul UE pentru trecerea plasticului reciclat de la statutul juridic de deșeu la cel de materie primă secundară.
- UE propune pentru prima dată criterii End-of-Waste armonizate pentru deșeurile din plastic.
- Sunt vizate termoplasticele și amestecurile de termoplastice, indiferent de tipul polimerului sau originea deșeului.
- PE, PET, PP, PS și PVC sunt menționate explicit ca exemple, fără ca lista să fie exhaustivă.
- Proiectul acoperă reciclarea mecanică și reciclarea prin dizolvare cu solvenți.
- Piroliza, depolimerizarea și alte tehnologii care modifică chimic lanțurile polimerice nu sunt incluse în domeniul actual al proiectului.
- Materialul reciclat trebuie să conțină mai puțin de 1,9% materiale străine, raportat la masa uscată.
- Obținerea statutului EoW presupune cinci condiții cumulative, inclusiv o declarație electronică de conformitate și un sistem documentat de management al calității.
- Sistemul de management al calității trebuie verificat extern la fiecare trei ani.
- Sunt prevăzute condiții specifice pentru materialele reciclate provenite din instalații situate în afara UE.
- Statutul End-of-Waste nu înseamnă automat că materialul poate fi utilizat pentru contact alimentar.
- Proiectul este deschis pentru comentarii până la 20 septembrie 2026.
Practical checklist for companies: what to check now, what to document and what to have ready by 2030
- PPWR readiness starts with a complete inventory of the packaging placed on the market, not with a labelling project.
- Each packaging flow needs a clearly assigned legal role — manufacturer, importer, distributor, EPR producer.
- Markets must be mapped: where the packaging is placed on the market, where EPR obligations exist and where DRS applies.
- Design, recyclability, recycled content, reuse, labelling and EPR must be assessed as separate exposures, not as one single “PPWR project”.
- Evidence and technical documentation must be linked to the correct packaging version, not collected randomly.
- Data flows to suppliers and customers must be explicitly mapped, not assumed.
- Prioritise packaging with real risk instead of treating every product code with the same intensity.
- Prepare now what is already legally clear enough; do not lock solutions based on methodologies or specifications that are still unfinished.
- 2030 is a compliance deadline, but it may require engineering, purchasing and investment decisions years earlier.
Checklist practic pentru companii: ce verific acum, ce documentez și ce trebuie să am pregătit până în 2030
- Pregătirea PPWR începe cu un inventar complet al ambalajelor puse pe piață, nu cu un proiect de etichetare.
- Fiecare flux de ambalaj are nevoie de un rol legal clar atribuit — producător, importator, distribuitor, producer EPR.
- Trebuie mapate piețele: unde se plasează ambalajul, unde există obligație EPR, unde se aplică DRS.
- Design, reciclabilitate, conținut reciclat, reutilizare, etichetare și EPR trebuie evaluate ca expuneri distincte, nu ca un singur „proiect PPWR".
- Dovezile și documentația tehnică trebuie legate de versiunea corectă a ambalajului, nu strânse la întâmplare.
- Fluxurile de date către furnizori și către clienți trebuie mapate explicit - nu presupuse.
- Prioritizați ambalajele cu risc real, nu tratați fiecare cod de produs cu aceeași intensitate.
- Pregătiți acum ce este deja suficient de clar legal; nu blocați soluții pe metodologii încă neadoptate.
- 2030 este un termen de conformitate, dar poate cere decizii de inginerie și achiziții cu ani înainte.
Traceability, documents, declarations and responsibilities across the supply chain
- PPWR does not create one universal “PPWR certificate” that solves compliance across the entire supply chain.
- Each operator needs different information depending on its legal role — not everyone receives the same documents.
- Supplier information feeds the manufacturer's technical documentation, but does not replace it.
- “PPWR compliant” written on a commercial offer is not, by itself, sufficient evidence.
- Importers and distributors have their own verification obligations, distinct from those of the manufacturer.
- A material or design change may require existing evidence to be reassessed.
- Confidentiality does not remove regulatory information needs, but PPWR does not automatically give the customer access to the supplier's full formulation.
- The practical rule remains: no data, no evidence; no evidence, no compliance.
Trasabilitate, documente, declarații și responsabilități în lanțul de aprovizionare
● PPWR nu creează un „certificat PPWR" universal care rezolvă întreg lanțul de aprovizionare. ● Fiecare operator are nevoie de informații diferite, în funcție de rolul său legal — nu toată lumea primește aceleași documente. ● Informația de la furnizor alimentează documentația tehnică a producătorului, dar nu o înlocuiește. ● „PPWR compliant" scris pe o ofertă comercială nu este, prin el însuși, o dovadă suficientă. ● Importatorii și distribuitorii au propriile obligații de verificare, distincte de cele ale producătorului. ● O schimbare de material sau design poate cere reevaluarea dovezilor deja existente. ● Confidențialitatea nu elimină nevoia de informație de reglementare, dar PPWR nu dă clientului dreptul automat la toată rețeta furnizorului. ● Regula practică rămâne: fără date, nu există dovadă; fără dovadă, nu există conformitate.
Separate collection, recycling targets, DRS and what companies need to understand about packaging end-of-life
- “Recyclable by design” and “recycled at scale” are not the same thing — PPWR introduces them in separate stages.
- Collection is necessary, but it is not the same as recycling.
- DRS is a collection mechanism, not proof of recycling.
- The 90% collection target applies to specific categories of beverage packaging, not to all packaging.
- National recycling targets and packaging-level recyclability requirements are two different legal mechanisms.
- From 2030, recyclability performance grades A, B and C come into play, while from 2035 the assessment also includes actual recycling at scale.
- From 2038, the threshold becomes stricter: packaging must fall within grade A or B.
- The practical rule remains: design for the real system, not only for the laboratory.
Colectare separată, ținte de reciclare, DRS și ce trebuie să înțeleagă companiile despre sfârșitul de viață al ambalajului
- „Reciclabil prin design” și „reciclat la scară” nu sunt același lucru — PPWR le introduce în etape distincte.
- Colectarea este necesară, dar nu echivalează cu reciclarea.
- DRS este un mecanism de colectare, nu o dovadă de reciclare.
- Ținta de 90% colectare se aplică unor categorii definite de ambalaje de băuturi, nu tuturor ambalajelor.
- Țintele naționale de reciclare și cerințele de reciclabilitate la nivel de ambalaj sunt două mecanisme juridice diferite.
- Din 2030 intră în joc clasele de reciclabilitate A, B și C, iar din 2035 evaluarea include și reciclarea efectivă la scară.
- Din 2038 pragul se înăsprește: ambalajele trebuie să se încadreze în clasele A sau B.
- Regula practică rămâne: proiectați pentru sistemul real, nu doar pentru laborator.
EPR, registrul producătorilor, contribuții și ce se schimbă pentru companii
● Manufacturer (producătorul tehnic, din PPWR 10) și producer (rolul de răspundere extinsă, EPR) sunt roluri PPWR diferite — aceeași companie poate fi ambele, dar poate fi și doar una dintre ele. ● Răspunderea EPR se leagă de faptul de a pune pentru prima dată la dispoziție ambalaje sau produse ambalate pe teritoriul unui stat membru — nu de cine deține marca sau cine a fabricat fizic ambalajul. ● Înregistrarea EPR este organizată stat membru cu stat membru, nu printr-un registru unic UE, funcțional deja. ● O companie care vinde în mai multe state UE poate avea nevoie de mai multe înregistrări/aranjamente EPR, nu de una singură. ● O organizație de răspundere a producătorilor (PRO) poate prelua execuția obligațiilor EPR, dar asta nu înseamnă că răspunderea producătorului dispare. ● PPWR nu creează o taxă unică europeană de ambalaje — mecanismul financiar rămâne organizat prin sistemele naționale EPR. ● O reciclabilitate mai bună poate influența, din ce în ce mai mult, costul EPR prin eco-modulare — dar formula exactă nu este încă fixată legal la nivel UE. ● A plăti EPR nu înseamnă automat conformitate tehnică PPWR — sunt două sisteme de răspundere distincte.
EPR, the producer register, contributions, and what changes for companies
- Manufacturer (the technical role from PPWR 10) and producer (the extended producer responsibility role, EPR) are different PPWR roles — the same company can be both, but it can also be only one of them.
- EPR responsibility is tied to first making packaging or packaged products available on the territory of a Member State — not to who owns the brand or who physically manufactured the packaging.
- Registration is organised Member State by Member State, not through a single, already-functional EU-wide register.
- A company selling into several EU countries may need several EPR registrations or arrangements, not just one.
- A producer responsibility organisation (PRO) can carry out EPR obligations on a producer's behalf, but that does not mean the producer's responsibility disappears.
- PPWR does not create a single EU-wide packaging tax — the financial mechanism remains organised through national EPR systems.
- Better recyclability can increasingly influence EPR cost through eco-modulation — but the exact formula is not yet fixed in EU law.
- Paying EPR does not automatically mean technical PPWR compliance — these are two separate responsibility systems.
Manufacturer, converter, brand owner, importer, distributor — who must do what?
- PPWR does not automatically assign responsibility to whoever physically makes the packaging.
- Manufacturer (the PPWR conformity role) and producer (the extended producer responsibility role) are two different legal roles, tested differently.
- The manufacturer owns the final conformity conclusion under Articles 5–12 — but there is only one manufacturer for a given packaging unit.
- For sales and grouped packaging, the manufacturer is normally whoever does the final fill and places the product on the market — often the brand owner.
- For transport packaging, service packaging in its final form and primary-production packaging, the manufacturer is normally whoever physically makes the packaging, unless it carries someone else's name or trademark.
- Suppliers must provide the data needed to demonstrate compliance — but they do not draw the final conformity conclusion.
- Importers have their own verification duty; distributors carry a lighter, but real, due-care obligation.
- Standard conformity assessment is manufacturer self-assessment (Module A); there is no general requirement for third-party certification, and no official "PPWR certificate."
Producător, procesator, brand owner, importator, distribuitor — cine trebuie să facă ce?
- PPWR nu atribuie automat răspunderea celui care fabrică fizic ambalajul.
- Manufacturer (producătorul, în sensul PPWR) și producer (răspunderea extinsă a producătorului, EPR) sunt două roluri juridice diferite, cu teste diferite.
- Producătorul este cel care își asumă concluzia finală de conformitate cu Articolele 5–12 — dar poate exista un singur producător pentru un anumit ambalaj.
- Pentru ambalajele de vânzare și cele grupate, producătorul este de regulă cel care face umplerea finală și pune produsul pe piață — adesea brand ownerul.
- Pentru ambalajele de transport, cele de serviciu în formă finală și cele de producție primară, producătorul este de regulă cel care fabrică fizic ambalajul, dacă acesta nu poartă marca altcuiva.
- Furnizorii trebuie să ofere datele necesare demonstrării conformității — dar nu ei trag concluzia finală de conformitate.
- Importatorii au o obligație proprie de verificare; distribuitorii au o obligație de diligență, mai ușoară, dar reală.
- Evaluarea de conformitate standard este autoevaluare a producătorului (Modulul A); nu există, ca regulă generală, certificare obligatorie de la un organism terț și nu există un „certificat PPWR" oficial.
Labelling, symbols, consumer information and the new identification requirements - Article 12
- PPWR doesn't introduce a single labelling requirement - it's a package of at least five distinct obligations, each with its own application date.
- From 12 August 2026, only producer/importer identification and a traceability element are mandatory - not the sorting label many people think of as "the PPWR label."
- The harmonised EU pictogram-based label for material composition doesn't apply until 12 August 2028, or 24 months from the relevant implementing acts, whichever is later.
- A QR code or other digital carrier supplements the physical label - it doesn't replace it. PPWR does not require a QR code on every package.
- Reusable packaging gets its own label, on a separate timeline, from 12 February 2029.
- PPWR does not, in its own text, create a "Digital Product Passport" for packaging - this is a frequent mix-up with ESPR terminology.
- Companies should start preparing composition and traceability data now, even though the final label design isn't fixed yet.
Etichetare, simboluri, informare a consumatorului și noile cerințe de identificare - Articolul 12
- PPWR nu introduce o singură cerință de etichetare, ci un pachet de cel puțin cinci obligații distincte, fiecare cu propria dată de aplicare.
- Din 12 august 2026 este deja obligatorie doar identificarea producătorului/importatorului și un element de trasabilitate - nu eticheta de sortare pe care mulți o consideră „eticheta PPWR".
- Eticheta armonizată UE, bazată pe pictograme, pentru compoziția materialului, se aplică abia din 12 august 2028, sau la 24 de luni de la actele de punere în aplicare, oricare termen este mai târziu.
- Codul QR sau alt purtător digital completează eticheta fizică, nu o înlocuiește. PPWR nu impune un cod QR pe fiecare ambalaj.
- Ambalajele reutilizabile primesc propria etichetă, cu termen separat, din 12 februarie 2029.
- PPWR nu creează, în text propriu, un „Digital Product Passport" pentru ambalaje - aceasta este o confuzie frecventă cu terminologia din ESPR.
- Companiile ar trebui să pregătească datele de compoziție și trasabilitate acum, chiar dacă designul final al etichetei nu este încă stabilit.
A journey into the lesser-known history of plastics processing in Romania
When and where did plastics processing first emerge in Romania? The documents identified during our research reveal a history that reaches further back — and is considerably less linear — than we initially expected.
Reuse targets, refill and what will change for companies by 2030
● PPWR does not require all packaging to become reusable. ● Article 29 sets targeted reuse obligations for specific packaging categories. ● 2030 targets are binding; the 2040 figures are formulated as objectives operators “shall endeavour” to reach, and don’t carry the same legal force - they shouldn’t be presented as equivalent. ● A durable package isn’t enough - Article 29 relies on the existence of a system for reuse. ● Some transport flows carry a 100% requirement, but that doesn’t mean all transport packaging has to be 100% reusable. ● Pallet wrapping and straps received a specific 2026 derogation from the 100% sub-target - not a full exemption from reuse obligations. ● Reverse logistics, washing, inspection and loss rates can matter as much as the packaging itself. ● Companies should map their packaging flows now, before investing.
Ținte de reutilizare, refill și ce se schimbă pentru companii până în 2030
● PPWR nu obligă toate ambalajele să devină reutilizabile. ● Articolul 29 stabilește obligații de reutilizare țintite, pentru categorii specifice de ambalaje. ● Țintele pentru 2030 sunt obligatorii; cifrele pentru 2040 sunt formulate ca obiective spre care operatorii „trebuie să tindă” și nu au aceeași forță juridică - nu trebuie prezentate identic. ● Un ambalaj durabil nu este suficient - Articolul 29 se bazează pe existența unui sistem de reutilizare. ● Unele fluxuri de transport au cerințe de 100%, dar asta nu înseamnă că tot ambalajul de transport trebuie să fie 100% reutilizabil. ● Folia și chingile pentru paleți au primit o derogare specifică în 2026 de la ținta de 100%, nu o exceptare completă de la obligațiile de reutilizare. ● Logistica inversă, spălarea, inspecția și rata de pierderi pot deveni la fel de importante ca ambalajul în sine. ● Companiile ar trebui să își cartografieze fluxurile de ambalaje acum, înainte de a investi.
Când a început, de fapt, industria de prelucrare a materialelor plastice în România?
Când și unde au apărut primele activități de prelucrare a materialelor plastice în România? Documentele pe care le-am identificat conturează o istorie mai veche și mai puțin liniară decât ne-am fi așteptat.